Childhood Memories 13

Ink on paper - 21.0 x 29.7 cm

Artwork no. 13 from the Childhood Memories series. As a child I used to spend my summer holidays at my grandparents in the countryside and in 2017 I started illustrating and writing short stories about that time, precious recollections about what was the happiest period of my life. The short story is for now available only in romanian. 

Cam cât de mult poate să păcătuaiscă un copil? Îmi amintesc că trăiam sub teroarea faptului că o să săvârșesc un păcat fără să îmi dau seama. Și dacă păcătuiam fără să îmi dau seama, însemna că sunt un copil rău? Oare faptul că mă plictiseam la biserică în timpul slujbei, era păcat? Oare dacă nu o ascultam pe bunica să mă întorc de pe drum când mă striga ea, era păcat? Oare dacă mai luam câte un fruct din când în când din pomii vecinilor, era păcat? Oare dacă mai scăpam câte o bucată de brânză într-o zi de miercuri sau vineri, era păcat? Dacă se mai întâmpla să iau o notă proastă la școală, era păcat? Dacă mă certam cu sora mea din cele mai stupide lucruri, era păcat? Dacă se întâmpla să spun câte o minciună nevinovată, era păcat? Dacă îmi plăcea de un băiat, era păcat? Dacă spuneam numele necuratului, era păcat? Dacă noaptea când mă duceam la pompa din curte îmi doream ca toate broștele să dispară de pe fața pământului, era păcat? Dacă nu îmi făceam cruce de fiecare dată când treceam prin fața unei biserici, era păcat? Dacă stăteam pe uliță la joacă cât era ziua de lungă, era păcat? Dacă se mai întâmpla să fug afară, sărind poarta, căci nu voiam să dorm la prânz, era păcat? Dacă nu spuneam toate rugăciunile în fiecare seară, era păcat? Dacă mâncam până îmi exploda burta, era păcat? Dacă uram omizile, era păcat?

Când se apropia ziua spovedaniei, mă lua cu transpirații reci. Căci știam bine ce pățeau oamenii care păcătuiau. Văzusem în cărțile bisericești. Însă părea că nu aveam capacitatea să îmi dau seama dacă greutatea păcatelor mele era foarte mare ori ba. Odată ajunși la biserică, ne așezam și așteptam să ne vină rândul. Mațele îmi chiorăiau căci nu aveai voie să mănânci înainte de spovedanie. Nu e oare păcat să ții un copil flămând până la prânz doar ca să răspundă la câteva întrebări? Mamaia se ducea prima. Mereu stătea destul de mult când se mărturisea. Mă întrebam ce ar putea să povestească căci din punctul meu de vedere, ea era fără de păcat. Era cea mai bună și blândă persoană din lume! Dacă ea avea păcate, ce să mai zic de mine. Venea și rândul meu. În genunchi, căința mi se citea în priviri. Îmi punea preotul patrafirul pe cap și intona apoi o rugăciune. Eu mă aplecam și mai tare, sprijinindu-mi greutatea părții superioare stând cu pumnii în podea. Preotul se apropia ușor de urechea mea și începea setul de întrebări. Prima era când te-ai mărturisit ultima dată. Chiar și cu această simplă întrebare te putea prinde că ai comis un păcat. Apoi urmau și celelalte. Nu, nu, da, nu, câteodată, nu, nu, nu, nu. Părea că mă descurc destul de bine. Cu voce caldă îmi dădea câteva sfaturi, intona iarăși niște rugăciuni, eu puneam banul la locul lui, și plecam fericită că am scăpat și de data aceasta fără un canon prea aspru.

Însă îmi amintesc că nu se întâmpla mereu să am parte de așa intimitate, și unii preoți ne mărturiseau pe noi copiii în grup, o gașcă de 2-3-4, căți se întâmpla să fim în acea dimineață în biserică. Ne așeza pe toți grămadă în genunchi sub poala lui. Și ce ar fi trebuit să fie un moment de sinceritate, vulnerabilitate și încredere se transforma în una dintre cele mai stresante experiențe din viața unui copil. Preotul ne punea întrebări și noi trebuia să răspundem cu voce tare. De față cu ceilalți copii. Ei și atunci ce să faci? Să fii sincer și să spui adevărul, căci de asta ești acolo, cu riscul să fii judecat de ceilalți si să aibă o părere prostă despre tine? Sau să mai adaugi un păcat pe listă și să minți ca să dai bine în fața lor? Un conflict interior prea dur pentru un copil, un conflict care se manifesta adesea prin panică, frică si confuzie. Conflict interior provocat de lipsa de empatie și respect a unui preot care voia să își facă treaba mai “repede”. Mă întrebam adesea ce înțelegea Dumnezeu din corul acela de voci timorate.