Childhood Memories 23

Artwork no. 23 from the Childhood Memories series. As a child I used to spend my summer holidays at my grandparents in the countryside and in 2017 I started illustrating and writing short stories about that time, precious recollections about what was the happiest period of my life. The short story is for now available only in romanian. 

Pentru noi copiii, vacanța de iarnă nu era doar despre tradiții, colinde, timp liber și jocurile de iarnă, de care ne bucuram atunci când era zăpadă, ci mai era și despre cadouri și bani. Oricât de tare ne plăcea să cântăm acele colinde, pătrunși fiind de magia sărbătorilor de iarnă, dacă nu venea și o răsplată la final, parcă nu mai eram la fel de bucuroși. Păi nu luam noi toate rudele la rând și le colindam, le sorcoveam, hai și cu steaua, hai și cu plugușorul și la final băgam și un semănat?

Sorcova, veselă,
Să trăiţi, să-mbătrâniţi:
Ca un măr, ca un păr,
Ca un fir de trandafir.
Tare ca piatra,
Iute ca săgeata.
Tare ca fierul,
Iute ca oţelul.
La anul și la mulți ani!

După care repede întindeam mâna în care inevitabil erau așezați niște bănuți. Cu cât mai apropiată ruda, cu atât primeam mai mulți bani.Însă când la rândul meu îi ascultam pe alții colindând atunci chiar simțeam spiritul sărbătorilor. Dacă la Focșani de când se apropia Crăciunul până la Revelion eram invadați de colindători mai mult sau mai puțin talentați, la bunici nu era chiar așa. Era un eveniment mult așteptat când iți veneau colindătorii iar cel mai impresionant pentru mine era când veneau cu capra de Anul Nou. Eram fascinată de acea păpușă gigantică. Când eram foarte mică nici nu cred că realizam că era un om acolo, sub toate acele straturi colorate. Mi se părea că e o creatură desprinsă din basme. Acele fâșii care se mișcau într-o manieră hipnotizantă, capul acela solid care scotea sunete ciudate, sacadate, întregul alai care o însotea, totul părea ireal. Capra înaltă dansa parcă purtată de un nor, iar restul tinerilor în urma ei, acompaniind-o. Unul la tobă, altul la acordeon, alții cu fluiere și restul din voce. Un cântec săltăreț și plin de viață.

Vine capra de la munte

Cu steluțe albe-n frunte.

Asta-i capră-adevărată.

Ța, ța, ța, căpriță, ța

Gazdele să-ți dea paraua

Și să-ți umple teșchereaua!

Hai căpriță să jucăm,

Ța, ța, ța, căpriță, ța

Ei și ce mai juca căprița, căci se pare că și ea tot bani voia. Sărea și se învârtea și răspândea în jurul ei numai magie. Particule strălucitoare plateau în aer pe oriunde trecea. Și uite așa juca și se unduia până ajungeau cu toții în fața intrării unde noi îi așteptam înfofoliți cum am știut mai bine să o facem repede, repede când i-am văzut pe fereastră că au sosit. Se opreau pentru câteva momente să facă o urare și apoi iar se puneau pe dansat și cântat. Doamne ce frumos mai țopăia căprița fermecată pe acel fundal de omăt alb. Aveam un zâmbet larg până la urechi pe fața înghețată iar ochii îmi sclipeau mai ceva ca luminițele din pomul de Crăciun.